Balm de Tallow cu Vanilie Bourbon: Încercarea mea ciudată care chiar a funcționat

Stăteam pe canapea, seara, și îmi tot vedeam mâinile. Erau ca hârtia șmiră. Înțelegi, alea de la birou, alea albe, care se usucă și crapă. Iarna asta a fost de căcat, sincer. Aerul din casă e uscat, afară e ger, și fața mea avea o textură ciudată. Nu roșie, nu iritată, doar... strânsă. Ca o stafidă. Îmi amintesc că dădeam scroll pe Etsy, căutam ceva pentru mâini, un balsam mai consistent decât alea de la farmacie care par să dispară în 5 minute. Și dau peste asta. Balm de Tallow cu Vanilie Bourbon. Tallow. Adică grăsime de vită. Bătută. Pentru față.

Primul meu gând a fost, serios? Grăsime animală. Pe față. Sună ca ceva ce ar face bunica mea în anii '50, nu ca skincare în 2024. Dar recenziile erau nebuneșt de bune. Și eram disperată. Așa că am dat comandă. Să vedem. Asta a fost acum vreo două luni, în noiembrie, când începea să se facă frig de bine. Am primit borcănașul, micuț, făcut în Franța. L-am deschis cu scepticismul maxim.

Cum am ajuns să pun grăsime de vită pe față

Așa, să încep cu ideea asta. Sună ciudat. Știu. Când am spus prietenei mele că am cumpărat balm de tallow, s-a uitat la mine de parcă aș fi spus că mă ung cu motorină. „Ești ok?”. Dar apoi, hai să ne gândim. Oamenii folosesc uleiuri vegetale de mii de ani. Unt de shea, ulei de cocos, ulei de măsline. Toate astea sunt grăsimi. Grăsimea de vită provenită de la animale hrănite cu iarbă e doar... o altă grăsime. Doar că vine de la un animal, nu de la o plantă. Și asta face lumea să se crispeze.

Dar uite ce am citit pe undeva, într-un articol, când încercam să-mi justific achiziția ciudată. Pielea noastră produce sebum, nu? Sebumul ăla care uneori ne înfundă porii. Ei bine, compoziția chimică a tallow-ului e foarte, foarte asemănătoare cu sebumul uman. Are aceleași acizi grași. Așa că, teoretic, pielea ta îl „recunoaște”. Îl absoarbe mai ușor. Nu stă ca un strat lipicios pe deasupra, ci se duce mai adânc. Nu sunt chimist, dar logica sună ok. Plus, bunica mea din sat sigur folosea untură sau slănină pentru mâinile crăpate de la treabă. Știa ce face, fără să aibă studii. Înțelegi? E un ingredient natural care a fost folosit mult timp, apoi a fost uitat, și acum se întoarce.

A, și încă ceva. Tallow-ul de la animale hrănite cu iarbă are mai multe vitamine, A, D, E, K, alea bune pentru piele. Grăsimea de la un animal care a mâncat porumb și soia în hambare nu e la fel. E ca diferența dintre ouăle de la găinile de la țară și cele din baterie. Se simte.

Cum e cu balmul ăsta cu miros de vanilie bourbon

Ok, deci am deschis borcanul. Așteptam să mirosă a carne. Sau a bucătărie. Ceva. Nu mirosea deloc așa. Mirosul e... hm. Cum să spun. E vanilie, dar nu aia dulce-agresivă de la prăjituri ieftine. E mai profund. Bourbon Vanilla scrie pe etichetă. Are ceva cald. Ca și cum ai pune un pic de scortișoară într-o vanilie obișnuită. Nu e un parfum puternic, se duce repede. Rămâne un miros discret, calmant. Îmi amintește de bezea, dar fără zahăr. Sau de ceai. Nu știu să descriu mirosurile, dar ăsta nu e deloc ciudat. E plăcut. Liniștitor. Îl folosesc seara și parcă e un semnal pentru creier că e timpul să se oprească.

Textura! Asta e interesantă. E bătut. Deci nu e un unguent dens, ci e aerat. Ca o cremă groasă, dar mai puțin consistentă. Când bagi degetul în ea, cedeză ușor. Se topește imediat când o atingi cu degetul. Apoi, când o aplici pe piele, rece la început, se „topeste” de la căldura corpului. Nu rămâne unsuros. Absorbția e rapidă, dar nu instant. În 2-3 minute pielea e mată, dar se simte hrănită. Nu lipicios. Asta a fost marele șoc pentru mine. Mă așteptam să fiu unsuroasă ca o frigăruie. Deloc.

Ce s-a întâmplat cu pielea mea după câteva săptămâni

Am început să-l folosesc noaptea, pe față, după ce mă spăl. Îmi puneam cantitatea cât un bob de mazăre. Îl frecam între palme și apoi îl întindeam pe față, gât. Pe mâini îmi puneam mai mult, pe zonele alea super uscate.

Prima săptămână, nici o minune. Doar că pielea nu mai era atât de strânsă dimineața. A doua săptămână, am observat că fundul tău de lacrimă, zona aia sub ochi care mereu e uscată și arată crețită, era mai netedă. Nu „umflată” ca după acid hialuronic, doar... mai liniștită. Nu mai arăta a pământ crăpat.

După o lună, lucrul cel mai vizibil a fost la mâini. Uscăciunea cronică de iarnă a dispărut. Pur și simplu. Nu mai aveam acele crăpături fine la încheieturi, nu mai scăriam blugii albi. Mâinile se simțeau moi, dar nu alunecoase. Era o senzație de piele sănătoasă, nu de strat de cremă deasupra.

Și aici vine o digresiune. Am cheltuit o avere pe creme scumpe, cu ambalaje de designer. Una avea un parfum atât de puternic că îmi irita nasul. Alta lăsa un film straniu. Balmul ăsta de tallow, care teoretic e cel mai „primitiv” lucru pe care l-am încercat, a funcționat mai bine decât toate. Ironic, nu? Am comandat un al doilea borcan de pe același magazin Etsy acum două săptămâni. Pentru că îmi era frică să rămân fără.

Ah, și am încercat să-l pun pe buze, când am rămas fără balsam de buze. A funcționat și acolo. Doar că are gust neutru, ceea ce e bine.

Răspunsuri la întrebările pe care le primesc mereu

Când menționez produsul, lumea are aceleași întrebări. Iată răspunsurile mele simple.

E bun grăsimea de vită pentru față? Da, pentru mulți oameni, da. Motivul principal e că, așa cum am zis, compoziția e asemănătoare cu uleiurile pielii noastre. Pielea înțelege ce e acolo și folosește materia primă pentru a se repara. E ca și cum ai hrăni solul cu ce are nevoie, nu doar să arunci apă pe deasupra. Beneficiile tallow-ului pentru piele sunt legate de asta: hrănire profundă, refacerea barierei protectoare, calmarea iritațiilor. Mulți cu piele sensibilă sau eczemă spun că le ajută.

Înfundă porii? Nu, nu ar trebui. Dacă tallow-ul e de calitate bună, pur și bine preparat, se absoarbe. Nu e comedogen (adică să înfunde porii) pentru că moleculele sunt asemănătoare cu cele ale pielii. Bineînțeles, depinde și de pielea ta. Eu am ten mixt, cu zone ușor uleioase, și nu am avut probleme. Dacă ai ten foarte acneeic, poate vrei să încerci pe o zonă mică la început. Dar ideea generală e că nu înfundă.

Cum miroase balmul cu vanilie bourbon? Miroase a vanilie caldă, dulceagă, dar nu copilărește. Nu e parfum de plăcintă. E mai degrabă ca esența de vanilie folosită în cofetărie. Bourbon-ul dă o notă mai lemnoasă, mai terestră. Nu e un miros care să stea ore întregi. Dispare în câteva minute, lăsând doar senzația aia plăcută. E mirosul ăla care te face să zâmbești puțin când îl aperi.

Deci, da. Dacă pielea ta e revoltată de iarnă, dacă ai încercat creme care promit marea cu sarea și nu fac nimic, sau dacă ești pur și simplu curios de întoarcerea la ingrediente tradiționale... merită să încerci. Eu sunt convertită. Borcanul meu stă pe noptieră, lângă telefon. E parte din rutina mea de seara. Și când cineva îmi spune că mâinile mele arată bine, zâmbesc și mă gândesc: „Dacă ai ști că e grăsime de vită”. Dar nu le spun. Îi las să ghicească.