Tallow Balm cu Ananas: Chestia asta a făcut ce 15 ani de creme scumpe n-au reușit

Stau pe canapea, afară e întuneric de la 5, și mă uit la mâinile mele. Nu mai arată ca niște solzi de șopârlă. Asta e mare lucru. Am tot căutat un balm de tallow bun pentru pielea uscată și sensibilă, genul ăla care chiar să funcționeze iarna, și am dat peste unul cu miros de ananas. Sună ciudat, știu. Carne de vită și fruct tropical. Dar hai să încep de la capăt, că altfel n-are sens.

Pielea mea. Doamne. E din aia care se enervează de la orice. Uscată, dar uneori cu puncte roșii ca și cum ar vrea să fie grasă, dar nu este. Iarna e cel mai rău. Mâinile crapă, fata se trage, lângă nas parcă ar fi hârtie șmiră. Am încercat tot. Crema aia albastră de la farmacie, care mirosea a spital. Uleiuri scumpe care mă lăsau strălucită ca un gogoșar. Balsamurile alea groase, „intense”, care stăteau deasupra ca un strat de plastic. Nimic nu pătrea. Sau pătrea 5 minute. Îmi amintesc acum, stând aici, că anul trecut am dat o tonă de bani pe un borcan mic cu auriu. Se absorbea repede, zicea pe el. Da, se absorbea. Și după o oră pielea mea era la fel de uscată. Mă enerva atât de rău.

Și apoi am văzut pe undeva vorbe de tallow. Grăsime de vită. Pentru piele. Am făcut ochii mari. Serios? Sună a ceva ce ar folosi bunicu’ în vremuri de foamete, nu ca rutină de frumusețe. Dar citeam oameni care spuneau că e singurul lucru care le-a calmat eczema. Și mă gândeam la coatele mele, care mereu erau ca niște șmirghel. M-am gândit, naiba, să încerc. Cautam un moisturizer natural pentru pielea sensibilă, ceva care chiar să ajute. Am dat scroll prin Etsy o oră, cred. Apoi am văzut-o pe asta. „Balsam de Tallow Bătut – Ananas”. Făcut în Franța. Din vită hrănită cu iarbă. Imaginea era albă, pufoasă. Miros de ananas. Părea... vesel. Nu știu de ce, dar am dat click. Poate pentru că mirosea a vară, și afară era geroasă de crapă pietrele. Aveam nevoie de vară.

Cum am început să pun grăsime de vită pe față (și pe tot restul)

A sosit într-o cutiuță mică. În casă era cald, iar afară bătea vântul. Deschid borcanul. Mirosul. Nu e ananas din suc. E mai degrabă... ananas proaspăt tăiat, pus lângă o felie de prăjitură cu vanilie? Nu știu să descriu. E dulce, dar nu înțepător. Pur și simplu miroase bine. Nu aș spune „exotic”. Miroase a fruct. Punct.

Textura. Aici e interesant. E bătut, deci e ca o spumă densă. Dacă bagi degetul, se lasă ușor. Dar când o iei și o pui pe piele... Rece. Rece la început. Apoi, după câteva frecări, pur și simplu se topește. Nu se topește ca untul, ci parcă se evaporă în piele. Nu lasă niciun film gras. Asta m-a surprins cel mai mult. Mă așteptam să fiu unsuroasă. Nu sunt.

Încerc prima dată pe mâini. Aveam o crăpătură lângă deget. Pun un pic. Freacă, freacă. Și dispare. Pielea acolo nu mai e tensionată. E moale. Nu „moale ca bebelușul”, că urăsc expresia aia. E moale ca... pielea mea, când eram copil și nu mă durea nimic. Așa.

A doua zi încep să o folosesc pe față. După duș, când pielea e încă umedă. Pun o cantitate mică, cât o bob de mazăre. O întind pe obraji, frunte, sub ochi. Se absoarbe. Chiar se absoarbe. Nu trebuie să aștept 10 minute ca să mă îmbrac. Asta e mare lucru pentru mine, mereu sunt în grabă. Îmi place să o folosesc și pe corp, pe zonele uscate: coate, genunchi, călcâie. Pe călcâie, Doamne, e altceva. Trebuie să fie cel mai bun tallow pentru pielea extrem de uscată.

Ce face de fapt balm-ul ăsta cu ananas (și ce nu face)

Uite, nu e vreo magie. Nu m-am trezit a doua zi cu pielea unei zeițe. Dar după vreo săptămână, am început să observ lucruri.

În primul rând, liniile alea fine de deshidratare lângă ochi, care arătau ca niște crețuri mici pe hârtie udă, s-au estompat. Nu au dispărut, dar nu mai sunt atât de evidente. Pielea nu mai e atât de tensionată. Dimineața, când mă trezesc, nu mai simt nevoia disperată să pun cremă imediat. E mai liniștită.

Apoi, mâinile. Asta e cel mai mare succes. Lucrez la calculator toată ziua, spăl vase, mâinile mele trăiesc viața grea. Iarna erau dezastru. Acum, după ce pun tallow-ul seara, dimineața încă sunt ok. Nu mai am solzi albi. Nu mai crapă. E singurul lucru care a funcționat așa. Deci da, pentru mâini crăpate, tallow-ul ăsta e salvator.

Ce NU face: Nu strălucești. Nu miroși a ananas toată ziua (mirosul dispare în câteva minute). Nu rezolvă cosurile sau punctele negre dacă ai – pentru asta nu l-aș folosi. Nu înlocuiește SPF-ul. Și nu e ieftin. Dar nici nu e la prețul cremelor de lux care nu făceau nimic.

O tangentă rapidă – mă uitam la etichetă când am primit-o. E făcut din untura de vită (suet) de la animale hrănite cu iarbă, bătută. Are și uleiuri esențiale pentru miros. Asta e tot. Nu conține apă, de asta nu trebuie conservanți. Are ceva asemănător cu sebumul natural al pielii noastre, de asta se absoarbe atât de bine și nu înfundă porii. Pentru cineva cu piele sensibilă ca mine, care se enervează de la parfumuri și chimicale complicate, e perfect.

Aș cumpăra din nou? (Spoiler: deja am făcut-o)

Da. Sunt la al doilea borcan. Primul l-am terminat în vreo două luni, folosind zilnic pe față și corp. L-am cumpărat de la aceeași mică atelier pe Etsy. Am lăsat și un review acolo, pentru că mi se pare corect când ceva chiar merită.

I-am dat și mamei mele, care are pielea foarte subțire și uscată de la vârstă. A fost și mai sceptică decât mine. „Mă ung cu slănină, draga mea?” I-am spus să încerce doar pe mâini. Acum îmi trimite mesaje: „Mi-a trecut scărpinatul de pe mâini.” Nu mai mult, dar pentru ea e enorm.

Așa că, dacă ai pielea uscată, iritabilă, cu tendințe de eczemă sau psoriazis ușoară, și ai încercat de toate... merită să încerci un balm de tallow. Ăsta cu ananas miroase bine și e plăcut de folosit, dar cred că oricare ar funcționa. E ca și cum ai pune pielei exact ce îi trebuie, nu ce vrea marketingul să îi vinzi.

Nu o să-ți schimbe viața. Dar o să-ți schimbe seara, când te uiți la mâinile tale și nu mai vezi o zonă de război. O să-ți schimbe dimineața, când pielea nu mai țipă după hidratare. Pentru mine, a fost o mică victorie. Într-o iarnă prea lungă și prea rece.

Întrebări rapide care mi le pun mereu

E bun tallow-ul de vită pentru față? Da, pentru mulți oameni, da. Are o structură asemănătoare cu uleiurile naturale ale pielii noastre, așa că pielea o „recunoaște” și o absoarbe profund, nu doar stă deasupra. E ca un hidratant care lucrează cu pielea ta, nu împotriva ei.

Înfundă tallow-ul porii? Nu, dimpotrivă. Pentru că se absoarbe atât de bine, nu rămâne pe suprafață să blocheze porii. Eu am pielea sensibilă și predispusă la puncte roșii și nu am avut probleme. Dacă ai ten foarte gras, poate vrei să îl folosești doar noaptea sau pe zonele uscate.

Cum miroase tallow-ul cu ananas? Miroase a ananas proaspăt, dulce, dar nu ca o bomboană. Nu e artificial. E un miros vesel, care dispare în câteva minute de la aplicare. Nu rămâi cu mirosul de fruct toată ziua, rămâi doar cu pielea hidratată.

Deci, asta a fost. Povestea mea cu grăsimea de vită bătută. Dacă ești curios și pielea ta e nemulțumită de iarnă... poate merită să dai o șansă chestiei asteia simple. Eu o să rămân fidelă.