Balsam de Tallow cu Pară: Așa Îl Folosesc Eu Zilnic

Stăteam în baie, era probabil 9 și ceva seara, și mă uitam la borcanul ăla alb. Îmi era frig, iarna asta e de căcat sincer, și fața mea simțea că e făcută din hârtie ștearsă. Îmi amintesc că aerul din apartament era atât de uscat că mă puteam juca cu electricitatea statică de pe pulover. Și mă gândeam, okay, hai să încerc chestia asta cu grăsime de vită. Sună ciudat. Dar deja o luasem de pe un magazin micuț de pe Etsy, așa că na. Oare chiar merge balsamul de tallow pentru față? Îl știam pe ăla cu miros de pară, cu textura aia pufoasă. Așa că am desfăcut capacul.

Cum Am Ajuns Să Pun Grăsime de Vită pe Față

Povestea e cam aiurea. Căutam ceva pentru mâinile mele, care crapau de la dezinfectant și frig. Dădeam scroll prin Instagram și am văzut o tipă care vorbea despre tallow. Grăsime. De animal. Pentru piele. Prima reacție a fost „ew”. A doua a fost „hmm”. Pentru că am cheltuit o avere pe creme cu acizi și retinoli și tot felul, iar fața mea tot se simțea ca un cactus uneori. Sensibilă, uscată, nemulțumită. Am dat un search, am citit că balsamul de tallow de vită, mai ales de la animale hrănite cu iarbă, are o structură foarte apropiată de sebumul natural al pielii noastre. Deci se absoarbe bine, nu doar stă deasupra ca o peliculă. Suna logic, dar tot ciudat era. Am găsit un producător în Franța care o face bine, bătută, nu doar topită. Am zis, ia să vedem. Am comandat varianta cu pară pentru că mi-a atras atenția. Nu știu de ce. Poate pentru că mirosea a ceva proaspăt, nu a grăsime de friptură. Și așa a început.

Deci, seara aia. Stăteam acolo. Am scos puțin cu degetul, cam cât un bob de mazăre. Era alb, ca o spumă densă. Mirosea... a pară? Da, dar nu ca un sirop. Mai degrabă ca o pară proaspătă, spălată. Deloc puternic. Am frecat-o între degete. Era rece. Apoi s-a topit aproape instant, devenind uleioasă. Am aplicat-o pe fața curată. Pe frunte, obraji, barbie. Se simțea... uleios la început. Nu o să mint. Gândul meu a fost „o, nu, o să arăt strălucitor ca un gogoșar”. Am așteptat. Și aproape că am uitat de ea. M-am dus să fac ceva, să-mi aranjez ceva pe telefon, să ascult vecinul cum se uită la știri. Când m-am întors la oglindă după vreo zece minute, nu mai era strălucirea aia. Se absorbiase. Pur și simplu. Pielea mea părea... odihnită. Nu unsuroasă. Asta m-a surprins.

Rutina Mea Zilnică cu Balsamul de Tallow

Acum, după câteva săptămâni, a devenit un pas firesc. Rutina mea cu balsam de tallow e haotică, ca totul în viața mea, dar iată cam cum merge.

Dimineața: De obicei, doar cu apă. Dacă e ger cumplit afară, gen -5 grade și vânt, atunci pun un strat foarte, foarte subțire de balsam pe obraji și pe nas înainte să ies. Cantitatea e minusculă, mai mică decât un bob de mazăre. Îl încălzesc în palmă și apoi o presez ușor pe zonele uscate. Asta e tot. Nu mai pun cremă de zi peste, pentru că asta îmi face fața prea încărcată. Funcționează ca o barieră. Parcă nu mai simt vântul care taie ca lama. Am observat că fondul de ten se întinde mai frumos peste dacă am făcut asta, nu se mai strange în cute.

Seara: Aici e starul. După ce-mi curăț fața, oricum o fac, uneori cu apă micelară, uneori cu un gel de curățare blând. Pielea e întinsă, curată. Imediat după, când mai e un pic umezeală pe față, iau cantitatea aia magică - un bob de mazăre, poate chiar mai puțin. Îl bat între degete până se topește și apoi o presez pe față. Nu frec, ci apăs ușor. Îl las să lucreze. Apoi, dacă vreau, mai pun un ser cu acid hialuronic peste, dar de multe ori nici nu mai e nevoie. Secretul e cantitatea mică. Dacă pui prea mult, da, o să fie unsuros. Dar cu puțin, se absoarbe complet. În timp ce aștept să se absoarbă, de obicei mă joc pe telefon sau ascult un podcast. Miroase a pară proaspătă, e relaxant. E un mic ritual de sfârșit de zi.

Și pentru mâini! Iarna asta a fost mântuire. Pun un pic mai mult, mărimea unei măceșe, pe dosul mâinilor după ce le spăl. Se absoarbe repede și nu lasă mâinile lipicioase, așa că pot să scriu sau să țin telefonul imediat. Nu mai am crăpături la încheietura degetelor. E ceva.

Am dat și mamei mele un borcan. Ea e și mai sceptică decât mine. După o săptămână m-a sunat să mă întrebe de unde l-am luat exact, că i s-a potolit pielea iritată de pe mâini. I-am trimis linkul către magazinul acela de Etsy unde l-am găsit. Se numește ceva gen „Atelier Natural” sau așa, nu mai țin minte exact, dar produsul era clar „Balsam Bătut de Tallow cu Pară”. Livrarea a venit din Franța, a durat ceva, dar a meritat așteptarea.

Ce Se Întâmplă cu Pielea După Câteva Săptămâni

Nu vreau să sune dramatic. Nu e ca și cum am redevenit în adolescență. Dar sunt diferențe clare, mici și importante.

În primul rând, senzația de strângere a dispărut. Înainte, după curățare, simțeam că pielea mea plânge după hidratare imediat. Acum, nu mai simt asta. E calmă. Apoi, zonele uscate pe care le aveam mereu lângă aripi nasului și pe barbie? S-au mai liniștit. Nu au dispărut magic, dar nu mai sunt atât de roșii și iritate. Când aplic fond de ten, nu se mai adună în peticurile alea uscate. Asta e o victorie uriașă pentru mine.

Am observat și că pielea mea strălucește mai puțin pe parcursul zilei. Pare mai echilibrată. Nu mai e nici uscată, nici grasă. Doar... normală. E greu de descris. E ca atunci când ai o plantă pe care o uzi exact cât trebuie. Nu e înecata, nici ofilită.

Și culmea, am folosit-o și pe tălpile picioarelor, care erau crăpate de la încălțămintea de iarnă. Am pus un strat mai gros, am pus niște șosete peste și am dormit așa. Dimineața erau netedite. Nu mă așteptam la asta. Deci balsamul de tallow pentru pielea uscată pe corp funcționează la fel de bine. E versatil.

Aș Cumpăra Din Nou? Da, Probabil Că Da.

Sunt la jumătatea celui de-al doilea borcan. Primul a ținut vreo 3 luni, folosind puțin din el aproape zilnic. Deci e economic. Da, ideea e ciudată. Grăsime de vită pe față. Dar când te gândești că bătrânii foloseau tot felul de unturi și grăsimi animale pentru piele, are sens istoric. Și varianta asta modernă, bătută, cu un miros subtil de pară, nu are nimic de-a face cu mirosul de bucătărie. E sofisticată, într-un fel simplu.

Comparativ cu o cremă de față de 300 de lei pe care am folosit-o și care mă înțepa uneori, asta e liniștită. Nu înțeapă, nu mâncă. Doar hidratează. Pentru pielea sensibilă, e un dar.

Așa că da, când o să termin borcanul ăsta, o să comand altul. Poate încerc și alt parfum. Sau același. Îmi place pară. E proaspăt, de iarnă. Mi se pare potrivit.

Întrebări Rapide la Care Mă Întreabă Lumea

E bun tallow-ul de vită pentru față? Da, pentru mine a fost. Din ce am citit, are acizi grași asemănători cu ai pielii noastre, așa că pielea o „recunoaște” și se absoarbe profund, hrănind, nu doar acoperind. E bun pentru ten uscat, sensibil sau doar disperat de hidratare iarna.

Încălzește porii balsamul de tallow? Nu, dimpotrivă. Pentru că se aseamănă cu sebumul natural, nu înfundă porii. Trebuie doar să folosești cantitatea potrivită - puțin. Dacă pui prea mult, orice produs poate să lase o senzație grea. Cu puțin, se absoarbe complet și nu înfundă nimic.

Cum miroase balsamul de tallow cu pară? Miroase a pară proaspătă, spălată. Nu e dulceagă sau artificială. E un miros ușor, fructat, care dispare repede după aplicare. Nu miroase a grăsime sau a carne. Deloc.

Deci, asta e povestea mea cu borcanul alb de balsam bătut. Dacă pielea ta e nemulțumită de iarnă și ai încercat de toate, poate merită să dai o șansă și acestui lucru vechi, dar făcut nou. Eu sunt mulțumită. Rutina mea zilnică de skincare cu tallow e simplă, și asta e cel mai frumos lucru la ea. Nu trebuie să fie complicat ca să funcționeze.