Tallow Balm cu Lavandă: Încercarea Mea Să Pun Untură de Vită pe Față

Stăteam și ploua afară, genul ăla de burniță enervantă care te ține în casă. Seara, pe la 11 ceva, după ce terminase un serial. Mâinile mele arătau groaznic. Gen, crapate, uscate, parcă ale cuiva de 100 de ani. Încercasem de toate, de la creme scumpe de la farmacie la balsamurile alea naturale cu miros de ierburi. Nimic. Sau funcționa două zile și apoi iar.

Și atunci văd pe undeva, nu mai țin minte exact unde, vorba despre tallow balm. Adică balsam din untură de vită. Pentru piele.

Am râs. Serios? Untură. Pe față. Părea ceva ce ar face bunica mea în anii '50, nu în 2024. Dar mâinile mele erau atât de rele încât am zis, fie. Ce să piard? Am dat comandă de un borcănaș, varianta cu lavandă. Că tot se tot vorbește despre cum e calmantă. Grass-fed beef tallow, scria. Făcut în Franța. Suna mai fancy decât „slănină”, dar tot slănină era.

Așa că am început să pun grăsime de vită pe mine. Iată ce s-a întâmplat.

Cum am Ajuns să Pun Tallow pe Față (și De ce Nu Sunt Nebun)

Ok, deci ideea de bază. Sună ciudat. Știu. Prima dată când am deschis borcanul, m-am uitat la el ca la un experiment științific eșuat. Dar apoi am început să citesc. Nu că aș fi făcut o cercetare profundă, dar am dat de câteva idei care au avut sens.

Se pare că untura de vită (tallow), mai ales de la animale hrănite cu iarbă, are o structură grasă foarte, foarte asemănătoare cu sebumul nostru natural. Cu sebumul pe care pielea noastră îl produce. De asta pielea îl absoarbe atât de bine. Nu stă pe deasupra ca o peliculă unsuroasă, ci parcă se duce în profunzime. Corpul nostru o recunoaște, înțelegi? Nu e ca o siliconată sau o parafină străină.

Și apoi m-am gândit la bunici. La bunica mea de la țară. Nu folosea ea tot felul de remedii din ce avea prin casă? Untură de gâscă pentru răceală, untură de porc pentru tăieturi. Era farmacia ei. Asta cu tallow pentru skincare nu e ceva nou inventat de influenceriți, e ceva vechi, uitat, readus. Înțelepciune populară, să-i zicem așa.

A, și mai e un lucru. Iarna asta a fost cumplită pentru piele. Vântul ăla tăios, caloriferul care usucă tot. Aveam nevoie de ceva serios. Nu de ceva „ușor hidratant”. De ceva care să repare. Și uite că beneficiile tallow-ului pentru piele, gen pentru eczema sau pielea sensibilă, sunt tot mai menționate. M-am gândit, hai să încerc. Dacă nu merge, măcar am o poveste amuzantă.

Cum e cu Balsamul ăsta cu Lavandă de Fapt

Așa că a venit coletul. Un borcan mic, simplu. L-am deschis.

Mirosul… păi, e de lavandă. Dar nu genul ăla artificial, de săpun. E mai… verde. Mai ierbos. Ca lavanda uscată, nu ca un parfum. Mi-a plăcut. E liniștitor. Îl folosesc seara, înainte de somn, și parcă îți semnalează creierului că e timpul să se oprească din gândit. E bun pentru asta. Calming, cum se zice. Ajută cu anxietatea, cu somnul. Nu te bagă în coma, dar te relaxează.

Textura e interesantă. E whipped, bătut. Deci nu e o grăsime compactă, ci aerisită, ca o cremă groasă. Îi dai cu degetul și se topește ușor de la căldura pielii. Aplici. Se absoarbe. Nu lasă senzația aia unsuroasă și lipicioasă pe care o urăsc la majoritatea balsamurilor groase. După 10 minute, parcă n-ai pus nimic, dar pielea e moale. Moale de-adevăratelea.

Îl folosesc peste tot. Pe mâini, evident, că de acolo am plecat. Pe față, seara, ca night cream. Pe buzele crăpate – fantastic, chiar. Pe coatele uscate. Pe orice zonă iritată. E ca un reparator universal. Borcanul ăla mic ține surprinzător de mult.

Uite, am și comandat de la un magzin mic pe Etsy. Nu fac reclamă, doar zic de unde l-am luat. Omul ăla din Franța care le face, se vede că își dă silința. Ingrediente simple, naturale. Untură de vită grass-fed, uleiuri esențiale de lavandă. Atât. Nimic cu nume lungi și de nepronunțat.

Pielea Mea După Câteva Săptămâni cu Tallow

Deci, să vedem rezultatele. Sincer, nu mă așteptam la minuni.

Dar mâinile mele… nu mai sunt crăpate. Pur și simplu. Am stat toată iarna fără să mai am acele crăpături roșii și dureroase la încheieturi. E ceva banal, dar pentru mine a fost enorm. Îmi amintesc că mă trezeam noaptea să pun cremă că mă dureau. Acum nu.

Fața. Am pielea sensibilă, ușor uscată. Îmi era frică să pun o grăsime atât de bogată. Dar nu a înfundat porii. Dimpotrivă. Dimineața, pielea arată odihnită, hidratată. Nu strălucește ca unsă, e doar sănătoasă. Am folosit în trecut creme de zeci de euro care nu făceau asta.

Și buzele! Iarna e un coșmar pentru buzele mele. Balsamurile de buze obișnuite parcă agravează problema. Tallow-ul ăsta e singurul lucru care le repară cu adevărat. Le pui seara, dimineața sunt netede.

E ciudat să fii atât de încântat de un borcan cu grăsime. Dar când ceva funcționează, funcționează. Nu pot să mint. Am devenit un pic evanghelist al tallow-ului. I-am dat și mamei mele un borcan. Ea e și mai sceptică decât mine, dar a început să-l folosească pe mâini și acum îmi cere și ea linkul.

Aș Cumpăra din Nou? O, Da.

Sunt la al doilea borcan. Îl comand dinainte să mi se termine, ca să fiu sigur. A devenit un lucru basic în baia mea, lângă periuta de dinți.

Comparația cu produsele scumpe e inevitabilă. Am cheltuit bani mulți pe „tincturi” și „elixiruri” cu marketing frumos. Acest borcan simplu, fără pretenții, le bate la fund pe toate la capitolul hidratare profundă și reparare. E eficient. Asta caut.

Nu e pentru toată lumea, bineînțeles. Dacă ideea de a pune untură de vită pe tine îți provoacă frisoane, probabil nu e de tine. Dar dacă ai pielea uscată, iritată, sensibilă, sau dacă ai încercat de toate și nimic nu a mers prea bine… merită încercat. E ca să-ți dai pielei mâncare pe care o înțelege, nu chimicale pe care le tolerează.

A, și mai e un lucru bun. Folosești foarte puțin din el. Așa că ține mult. Per total, e și economic.

Întrebări Rapide la Care mi le Pun (și Eu)

E bun tallow-ul pentru față? Da, surprinzător de bun. Pentru că, cum ziceam, seamănă foarte mult cu grăsimea pe care pielea noastră o produce deja. O absoarbe bine, o hrănește, o repară. E ca un reset pentru piele.

Înfundă tallow balm porii? Nu, în mod normal nu ar trebui. Tocmai pentru că e asemănător cu sebumul natural, pielea știe ce să facă cu el. Se absoarbe. Nu rămâne ca un strat care să blocheze. Dacă ai pielea foarte grasă, poate nu e ideal pentru toată fața, dar pentru zone uscate e excelent.

Cum miroase tallow balm-ul cu lavandă? A, mirosul. Miroase a lavandă adevărată, nu a săpun. E un miros ierbos, terestru, calmant. Nu e dulceag. E un miros care te face să te gândești la câmpuri, nu la magazin. E foarte plăcut seara, te ajută să te decuplezi.

Deci, iată. Asta a fost experiența mea cu tallow skincare. Am trecut de la „serios?” la „unde-mi este borcanul?”. Pentru mine, a funcționat. Dacă pielea ta e în război cu vremea rece, poate merită să încerci și tu ceva tradițional. Ceva simplu. Uneori, răspunsurile vechi sunt cele mai bune.

O să continui să-l folosesc. Sigur o să mai comand. Dacă ești curios, poate merită un click să vezi despre ce e vorba. Eu sunt mulțumit. Pielea mea e mulțumită. În rest, e doar un borcan mic cu grăsime care, cumva, face minuni.